EGALI.MD

După o lungă tăcere, ne bucurăm să promovăm un proiect de succes, care oferă speranţă comunităţii LGBT  la un viitor mai colorat.

Fiecare părere contează, astfel www.egali.md ne demonstrează că Moldova are un potenţial viitor mai bun. Mă bucur să vad susţinerea prietenilor şi a altor persoane din diferite domenii de activitate.

Participă şi tu la dezvoltarea unei societăţi prospere şi transmite un mesaj de egalitate.

Mai multe istorii, video-relatări etc. găsiţi pe www.egali.md.

Алтарь Инанны. Короткометражка

Россия, 2012, 14 мин.
Язык: русский
РЕЖИССЕР: Ринат Миннеханов

Когда нет права на ошибку и необходимо сделать выбор: кого принести в жертву на алтарь Инанны?

Алтарь Инанны (altar of Inanna) from River_Starlight on Vimeo.

Vreau să ştiu cum e...

Aceasta e una din postările care nu are nevoie de comentarii suplimentare. Merită să fie văzută aşa cum e: despre oameni, care vor să cunoască cu e să fii tu însuţi, în propria sinceritate, onestitate şi mîndrie cu tine şi toţi ceilalţi din jurul tău. E atît de simplu, nu?  

Pur și simplu, să fii tu însuți

"Ты взяла меня, так сильно и тонко, моя Амазонка..." - Моей Амазонке посвящается

("M-ai luat atât cu atâta putere și atât de delicat, Amazoana mea..." - I se dedică Amazoanei mele) 

În rândurile care se aștern înaintea ta, stimate cititor, îţi voi relata despre una din numeroasele istorii despre acceptarea de sine, e vorba chiar de povestea mea. Crede-mă pe cuvânt, din experiență afirm că e important pentru oricare dintre noi cine n-am fi şi ce n-am face. „Pur şi simplu, să fii tu însuţi” uneori e prea groaznic şi ireversibil, de aceea unii fug de sine înşişi, fug cu lepădare de sine, uneori chiar foarte siguri de ceea ce fac, alteori din ultimile puteri. În cazul fiecăruia procesul are loc în mod diferit, dar ceea ce-i mai trist e că în unele cazuri pentru asta se consumă o viaţă întreagă. 

Viaţa mea a început, ca şi în cazul altora, graţie unui coctail conţinând un amestec din dragoste, întâmplare, scumpii și dragii mei părinţi, mama şi tatăl, nunta lor, natura omului, evoluţia, tot ce există, etc. – nu mă voi adânci în detalii. Mulţi dintre părinţi (şi ai mei nu constituie o excepţie), chiar când încă copilul n-a reuşit să se nască, au aşteptări excepţionale în legătură cu dânsul. 

KOMPOT, sau Cînd oameni sparg tăcerea (2)

Believe it or not, dar KOMPOT-ul a devenit un trend deosebit şi super-popular al acestei veri în "cel mai frumos oraş de pe planetă" - Chişinău. Fiind lansat ca un mix de forme de expresie artistică, comunicare, implicare şi participare, prin care s-au adăugat mesajele video noi la arhiva deschisă ROGVAIV, acesta, în scurt timp, s-a transformat într-un fel de umplutură indispensabilă şi colorat-muzicală a spaţiului public comun, deschis pentru fiecare.

Cam asta e KOMPOT, însă noi am fost atraşi la fel de faptul că acesta a devenit zonă liberă de homofobie. Anume aici, în timpul înregistrării mesajelor anti-discriminare, şi-au declarat, în mod deschis, homosexualitatea câţiva tineri şi câteva tinere. Mai mult ca atât, arhiva ROGVAIV a fost completată şi cu mesajele de neuitat înregistrate de către părinţii şi alte rude ale unor gay din Republica Moldova. 

KOMPOT, sau Cînd oameni sparg tăcerea (1)

Totul a început un an în urmă, cînd teatru-spălătorie l-a adus pe regizorul bucureştean Bogdan Georgescu la Chişinău pentru REZIDENŢĂ CĂLCĂTORIE care a durat o lună. Ţineţi minte ce a fost pe atunci în ţara noastră? Proiectul de lege antidiscriminare a fost rechemat din parlament de către guvern în urma protestelor religioşilor extremişti, care militau pentru excluderea sintagmei „orientarea sexuală” ca criteriu protejat de discriminare din proiectul respectiv, iar politicenii dădeau cu păreri homofobe vizavi de gay şi lesbiene în general.

It's normal in Moldova

When I arrived in Chişinău, I was naturally terrified by the state of the roads and the recklessness of the taxi driver as well as being amazed at the state of the many buildings that had been left to rot and the so-called 'green spaces' that had gone a pale shade of yellow from the dry heat. I remember the taxi driver asking me how far behind I thought Moldova was compared to the UK. My British politeness (and foreigner's fear) caused me to lie and say "Oh, not too far... maybe 10 years!" but as the days turned into weeks and weeks turned into months I found myself realising that saying Moldova was 10 years behind Britain was an understatement: try 40 years.

Allow me to explain. I'm from a country that is regarded as 'tolerant'. Until recently, I took this observation for granted: the fact that being gay isn't an issue; the belief that women have every right to want to have a career before having a family or not having a family at all; the declining importance of marriage; the rising emphasis on individuality... I took all of this for granted until I came here. I had no idea that being a left-wing, liberal, atheist, bisexual, ambitious feminist was regarded as something of an abnormality here as I was so used to not really being noticed in my home town of Edinburgh.