"Nici nu ştiu sigur de unde să încep, am multe de spus, încat aş putea devia în confuzii filozofice. Am să încep cu percepţia primită prin educaţie în privinţa a ceea ce înseamnă „gay”.
Când spun „educaţie” mă refer nu numai la acea educaţie primită în familie, ci şi la acea primită din partea societăţii, mai exact reflectarea subiectului (în cazul de faţă „gay”) în mass media, dar şi părerea celor din imediata aproximitate (gen prietenii, colegi de gradiniţă şi mai tarziu de şcoală, rude şi tot aşa). Am „învăţat” că „gay” înseamnă acele persoane din penitenciare, adesea care se droghează, care sunt bolnavi psihic, care sunt bolnavi de SIDA, care nu au un moral într-ul final. Vă daţi bine seama că din cauza acestei percepţii induse nu mi-am putut „permite” să mă recunosc ca fiind gay decât până în ultimul an de adolescenţă.