1. Starea de şoc. Aceasta este prima reacţie care are o durata cuprinsă între câteva minute până la câteva luni, în funcţie de gradul de pregătire a persoanei respective pentru această noutate. Nu toţi părinţii trec prin această etapă. Au o stare de şoc în special cei care niciodată nu au avut dubii în privinţa orientării sexuale a fiului sau fiicei.
2. Negarea. Negarea este o reacţie pe care persoanele o folosesc pentru a se apăra de ceva înspăimântător şi dureros. Sânt mai multe feluri de negare: indiferenţa, refuzul de a primi informaţia, duşmănia, etc. Aceasta este şi rezultatul convingerii persoanelor care cred că homosexualitatea, bisexualitatea sau transsexualitatea sânt boli sau patologii.
3. Sentimentul vinei. Părinţii, în special, încep să se învinuiască pe sine, întrebându-se "Oare ce am făcut greşit?".
4. Exprimarea emoţiilor. După o perioadă de tăcere, negare şi evitare, părinţii încep să-şi exprime durerea, furia, etc.
5. Luarea deciziei. Cu timpul, emoţiile, se temperează. Părinţii, rudele, prietenii încearcă să aprecieze din punct de vedere obiectiv informaţia primită. Deciziile pe care le iau pot fi diferite:
a) continurea relaţiilor cu acea persoană, manifestarea dragostei faţă de el/ea, însă discuţiile despre orientarea sexuală sunt evitate;
b) continurea relaţiilor cu acea persoană, manifestarea dragostei faţă de el/ea şi manifestarea interesului faţă de sentimentele şi grijele persoanei;
c) conflicte permanente între persoana respectivă şi cei cărora li s-a comunicat "taina".
Sursa: "Coming-Out", libraria GenderDoc-M.
Un comentariu:
Cred ca ultima decizie te inspaiminta cel mai mult, sa pierzi "tot ce ai" pentru a fi tu insatzi shi "neshtiind ce te ashteapta" ...
grea decizie ...
Trimiteți un comentariu