My Coming-Out story: Reul Kornel

"Salut popor moldav!

Din start aş vrea să ştiţi că numele Reul Kornel este defapt unul inventat de mine, pentru că e înţeles faptul că nu oricine dintre noi ar putea să afirme în mod deschis că este gay. Defapt, nu este o problemă, dacă ar accepta-o societatea.

Voi încerca să mă destainui şi eu. Încă din cea mai fragedă copilărie în curtea casei unde locuiam pe atunci, locuia şi o fată de vârsta mea. De mici copii eram mereu împreuna şi mereu făceam fel de fel de şotii şi dureri de cap pentru bieţii noştri părinţi. Sportul nu l-am iubit niciodata şi era o problemă pentru profesorii de educaţie fizică să mă impună să fac ceva, eram principial de tot..

My Coming-Out story: Alexandru

"Waw… 

Plăcut surprins, băieţi. 

Nu ştiu dacă româna mea îmi va permite sa mă expun la fel de frumos ca şi voi, însă voi încerca. 

În copilărie nu aveam solidificate atracţiile faţă de băieţi sau fete. Îi tratam pe toţi la fel. Eram un copil foarte social şi îmi plăcea să vorbesc, să mă joc şi să prietenesc cu toţii. Nu-mi aduc aminte de atracţii deosebite faţă de jocul cu păpuşile sau cu maşinuţele. Îmi plăcea mult să strîng flori. 

Relaţiile cu sportul, erau şi la mine specifice. Făceam şcoala muzicală şi nu prea aveam timp pentru fotbal sau altele, însă cu siguranţă nu mă atrăgeau sporturile „cu mingea”. Acestea îmi trezeau dezgust, din cauza riscului înalt de traumatizare şi nici nu-mi plăcea să fac parte dintr-o turmă, care aleargă după minge. De arte marţiale nici vorbă. La vîrsta de vreo 9 ani, am început să frecventez înotul. Aici şi am avut ocazia să fac cunoştinţă pentru prima oară cu corpul frumos al unui bărbat. Desigur, eram interesat de genitalii. Le priveam la băieţii maturi care făceau duş împreună cu noi. Mai apoi, am început să atrag atenţia la faptul care din ei este mai simpatic şi dacă aş fi fată pe care l-aş alege. Nu vedeam nimic „ne normal” în aceasta. Fetele, totuşi, mă interesau, oricum şi ele. 

My coming-out sau cum am „spart gheaţa”...

"Nici nu ştiu sigur de unde să încep, am multe de spus, încat aş putea devia în confuzii filozofice. Am să încep cu percepţia primită prin educaţie în privinţa a ceea ce înseamnă „gay”. 

Când spun „educaţie” mă refer nu numai la acea educaţie primită în familie, ci şi la acea primită din partea societăţii, mai exact reflectarea subiectului (în cazul de faţă „gay”) în mass media, dar şi părerea celor din imediata aproximitate (gen prietenii, colegi de gradiniţă şi mai tarziu de şcoală, rude şi tot aşa). Am „învăţat” că „gay” înseamnă acele persoane din penitenciare, adesea care se droghează, care sunt bolnavi psihic, care sunt bolnavi de SIDA, care nu au un moral într-ul final. Vă daţi bine seama că din cauza acestei percepţii induse nu mi-am putut „permite” să mă recunosc ca fiind gay decât până în ultimul an de adolescenţă. 

De unde a început? De când sunt gay?

Prima întrebare pe care am primit-o de la persoanele care au aflat că sunt gay, este: "Ei da...? da de când eşti gay" sau "de când ţi-ai dat seama că eşti gay?"... Hmm... Răspunsul poate este dubios, dar adevărat - de mic copil sunt gay... Însă nu de mic copil am conştientizat asta şi am acceptat. Pot spune ca majoritatea personelor LGBT îţi vor spune asta, pentru ca este adevărat. Fishka este că fiecare persoană are povestea lui de coming-out, fiind vorba despre cele 5 etape menţionate în alt articol. Astfel fiecare istorie de coming-out variază atât în timp cât şi în spaţiu.

Iată care este începutul meu...

Etapele prin care trec persoanele carora te destăinui

Atunci când le comunici părinţilor şi prietenilor care este orientarea ta sexuală, ei de asemenea trec prin anumite etape. Considerăm că descrierea lor te vor ajuta să treci mai uşor prin această perioadă de "ieşire la iveală":

1. Starea de şoc. Aceasta este prima reacţie care are o durata cuprinsă între câteva minute până la câteva luni, în funcţie de gradul de pregătire a persoanei respective pentru această noutate. Nu toţi părinţii trec prin această etapă. Au o stare de şoc în special cei care niciodată nu au avut dubii în privinţa orientării sexuale a fiului sau fiicei.

2. Negarea. Negarea este o reacţie pe care persoanele o folosesc pentru a se apăra de ceva înspăimântător şi dureros. Sânt mai multe feluri de negare: indiferenţa, refuzul de a primi informaţia, duşmănia, etc. Aceasta este şi rezultatul convingerii persoanelor care cred că homosexualitatea, bisexualitatea sau transsexualitatea sânt boli sau patologii.

3. Sentimentul vinei. Părinţii, în special, încep să se învinuiască pe sine, întrebându-se "Oare ce am făcut greşit?".

4. Exprimarea emoţiilor. După o perioadă de tăcere, negare şi evitare, părinţii încep să-şi exprime durerea, furia, etc.

5. Luarea deciziei. Cu timpul, emoţiile, se temperează. Părinţii, rudele, prietenii încearcă să aprecieze din punct de vedere obiectiv informaţia primită. Deciziile pe care le iau pot fi diferite:

a) continurea relaţiilor cu acea persoană, manifestarea dragostei faţă de el/ea, însă discuţiile despre orientarea sexuală sunt evitate;

b) continurea relaţiilor cu acea persoană, manifestarea dragostei faţă de el/ea şi manifestarea interesului faţă de sentimentele şi grijele persoanei;

c) conflicte permanente între persoana respectivă şi cei cărora li s-a comunicat "taina".

Sursa: "Coming-Out", libraria GenderDoc-M.

11 Octombrie - ziua internationala Coming Out

Coming out este recunoasterea, acceptarea si marturisirea homosexualitatii / bisexualitatii atit fata de sine, cit si fata de altii. Cititi mai mult aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Coming_out

Eu, Roman, vreau sa fac un coming out public sa va spun ca sunt gay. Mai multe informatii gasiti in video. http://www.youtube.com/watch?v=7ACoqxiYOyA.