băi, da şi tu chiar eşti gay?

În drum spre magazin unu deschide uşa la maşină şi vrea să mă întrebe ceva:

- "băi, da şi tu chiar eşti gay?"
- off, băi şi te interesează pe tine?

Credeam că vrea să mă întrebe ceva mai serios, aşă că mi-am văzut de treabă mai departe. Ne intersectăm din nou în stradă şi el insistă iarăşi să mă întrebe:

- totuşi hai spune, da sau nu?
- măi pentru ce ţie asta?
- prosto vreau şă ştiu, hai spune, da sau nu?
- da băi! şi ne-am "despărţit".

Am rămas surprins că a folosit "gay" şi nu "pedic" sau "pidar". Totuşi, WTF? De ce lumii îi pasă că eşti tu gay sau eşti tu hetero? De ce se preocupă de viaţa mea personală? Ah da, am uitat - Moldova, cu 95% oameni creştini.

Cineva întrebase mai demult să scriu cum este să fii gay, cum este viaţa de gay în Moldova. Este interesant. Vă spun ca şi în reclame, înainte şi după.



Înainte: eram considerat ca şi băiat foarte bun, învaţă bine, este educat, o mândrie pentru familie. Mamei îi creşteau urechile când îi spuneau "ce băiat bravo ai", deşi nu ştiu după ce criterii mă apreciau...

După: ţi-ai făcut o imagine proastă! eşti o ruşine, te ocupi cu prostii. Am auzi că circulă zvonuri că fac parte dintr-o sectă unde băieţii fac prostii :). Te saluţi cu lumea, ăştea te ignoră, care o dată răspundeau mereu. Vorbe pe la spate. Feţe crunte, se holbează, te scanează etc. Straniu, dar creşte nr. de "friends" pe facebook; de parcă eşti un obiect al unui studiu...

Mi-am zis: why do I care what people think about it? Dar, sincer... e greu... eu tot sunt din Moldova. Tot am fost crescut într-o familie hetero. Acum învăţ să trăiesc cu asta. Nu îmi este uşor. Dar ce este uşor?

Am fost întrebat de nenumărate ori. Şi cum, acum că eşti deschis, te simţi mai bine? Sincer? Da! Vreau să îmi trăiesc viaţa liber! Sunt alături de prieteni adevăraţi. Sunt cu oameni care mă iubesc şi pe care îi iubesc. Sunt cu oameni care mă acceptă aşa cum sunt şi mă apreciază pentru ceea ce fac, pentru cine sunt.

Nu vreau să trăiesc o minciună. Nu vreau să fac zâmbete false. Nu vreau să înghit glume de prost gust. Nu vreau să fiu cu oameni care nu mă înţeleg şi care nu vor să înţeleagă nimic.

Da, mă simt mai bine! Dar nu este uşor. Învăţ. Am obosit, dar merg înainte!

Recent eram ameninţat sau şantajat prin sms cu poliţia, precum că sunt pedofil. Mă amuză curajul anonimilor care îşi dedic timpul pentru aşa prostii. E o rutină deja pentru mine. Mesaj pentru toţi curajoşii anonimi: informaţi-vă corect domnilor! Ei mă ameninţau, dar eu curăţam mizerii în parc public. Hai Moldova!

Frică. Stereotipuri. Percepţii. Necunoaştere. Ură. Indiferenţă. Cam aşa trăieşte majoritatea "creştină".

Eu aleg să trăiesc liber, necondiţionat. Să iubesc. Să fiu prietenos. Să ajut la nevoie. Să înţeleg. Să învăţ. Să cunosc. Să întreb. Să analizez.

Da, mă simt mai bine! Dar nu este uşor. Învăţ. Am obosit, dar merg înainte!

Mulţumesc lui Britney că m-a încărcat cu energie cât am scris acest articol. :)