Noțiuni Generale

Sexualitatea umană – este modul în care oamenii se autoexprimă ca entități sexuale. Studiul sexualității include un număr mare de activități sociale și o varietate largă de purtări, acțiuni și teme sociale. Există cinci componente ale sexualității umane: 1) sexul biologic 2) identitatea gender 3) rolul de gender social 4) orientarea sexuală și 5) identitatea sexuală.

Sexul biologic – sexul genetic, hormonal, genital exterior și interior (totalitatea particularităților genetice, morfologice și fiziologice, care asigură înmulțirea pe cale sexual a organismelor). Sexul fizic se referă la specificul corpului uman; este esența bilogică a unei persoane. Există femei, bărbați și intersexuali (hermafrodiți).

Identitatea gender (câteodată identitatea de gen). Cuvântul gender în traducere din limba engleză înseamnă genul, sexul (masculin, femenin) și se referă la totalitatea normelor și rolurilor sociale și culturale ale femeilor și bărbaților, care determină comportamentul lor și relațiile de tip social între sexe. Identitatea gender, în modul său, înseamnă apartenența psihologică la un sex anumit, care poate să nu coincidă neapărat cu cel biologic.

Rolul de gender social – comportamentul individului în societate în corespundere cu normele și stereotipurile culturale care prescriu un anumit comportament “tipic masculin” sau “tipic feminin” într-o anumită societate dintr-un context istoric concret.

Orientarea sexuală – e unul din cele cinci component ale sexualității umane, percepută ca o atracție, mai mult sau mai puțin stabilă, emotivă, romantică, sexual sau erotică (sensibilă) a individului față de alte persoane de un anumit sex.

Sexologia contemporană cunoaște trei tipuri de orientări sexuale:
Orientarea heterosexuală – atracția numai și doar față de indivizii de sex opus (heterosexual);
Orientarea homosexuală – atracția numai și doar față de indivizii de același sex (gay sau lesbiană);
Orientarea bisexuală – atracția atât față de indivizii de același sex, cât și de sex opus, nu neapărat în măsură egală și în mod concomitant (bisexual).

Ca și noțiune, orientarea sexual se deosebește de comportamentul sexual prin faptul că ea se referă la sentimentele și emoțiile persoanei și nicidecum la căiunile și comportamentul său. Persoana poate și să nu-și manifeste orientarea sexuală în comportamentul sexual real sau în practica sasexuală, sau să imită un comportament sexual care nu corespunde orientării sexual reale (și chiar sexualității înșeși).

Orientarea sexuală, ca și noțiune, de asemenea e diferită de identitatea sexuală: orientarea sexuală e ceea ce este persoana în realitate – gândurile, dorințele, sentimetele, emoțiile, iar identitatea sexuală e ceea drept cine se consideră ea și cum se autodetirmină. Însuși sensul noțiunii “orientarea sexuală” include în sine idea normalității și lipsei de patologie în cazul tuturor variantelor de orientare sexuală. Pe lângă asta, orientarea sexuală se consideră ca inalienabilă și esențială caracteristică a personalității.

Identitatea sexuală – este percepută ca și autoidentificarea personalității în raport cu indivizii care au o anumită orientare sexual, autoapricierea ca și persoană cu orientare sexual concretă. La omul contemporan acest process are loc în cadrul educației în familie și la școală, sub influența concepțiilor și șabloanelor existente în societate și în anumite grupuri sociale (colective) – în special, atitudinea societății față de așa-numită “normă” și divierile de la ea. Pe lângă asta, un factor important în formarea identității sexuale e “imortalizarea” rolurilor sexuale în baza observațiilor inconștiente asupra părinților și a celor din jur.

Sexologia contemporană cunoaște trei tipuri posibile de identitate sexuală:
Identitatea heterosexuală – autoidentificarea în calitate de heterosexual sau (dacă persoana nu cunoaște termenul “heterosexual”) în calitate de individ cu orientare “normală”, “tradițională”, “obișnuită”, sau ca și “natural”;
Identitatea bisexuală – autoidentificarea în calitate de bisexual;
Identitatea homosexuală – autoidentificarea în calitate de homosexual (gay sau lesbiană).

Identitatea sexuală nu înseamnă și orientare sexuală, cele două noțiuni pot să și nu coincidă. Spre exemplu, individului cu orientare, în mod real, strict homosexuală îi poate fi mai comod, din punt de vedere psihologic, să se identifice în calitate bisexual, pentru atenuarea complexului din cauza propriei homosexualități. Nici o identitate sexuală nu este considerată de majoritatea sexologilor ca fiind deviantă sau patologică, independent de corespunderea sau necorespunderea cu adevărata orientare sexuală a individului. Actualmente se consideră că psihoterapeutul sau sexologul trebuie să ajute omul să-și ajusteze identitatea sexuală la adevărata orientare sexuală doar în acea situație când discordanțele lor provoacă disconfort psihologic, disforia orientării sexuale. Punctul de vedere liberal asupra identității sexuale, actualmente împărtășit de majoritatea sexologilor se reduce la ideea că: “omul este ceea ce el însuși se consideră indiferent de cine e în realitate”, identitatea sexuală e percepută ca și o trăsătură caracteristică important a personalității.

Gay – adjectiv englezesc, la origini însemnând “lipsit de griji”, “vesel”, “marcant, teatral”. În limba engleză contemporană însă termenul e folosit ca un substantiv sau un adjectiv care exprimă homosexualitatea. În limbile română și rusă acest termen se utilizează doar ca substantiv și numai pentru a desemna un bărbat cu orientare homosexuală.

Lesbiană e o femeie homosexuală. Termenul provine de la denumirea insulei Lesbos, unde conform anumitor versiuni biografice, s-a retras din cauza represiunilor și derăderii poetesa antică Sapho, a carei poezii mai târziu au fost privite ca preamărind dragostea dintre femei.

Bisexual/ă o persoană care are atracție emoțională, fizică și/sau sexuală față de bărbați și femei. Atracția această nu neapărat se împărțește în mod egal între genurile și chiar poate exista o preferință față de un gen anumit.

LGBT – abreviatura pentru lesbi-gay-bi-trans comunitate. Uneori se mai întâlnește și abrevierea GLBT.

Transgen (câteodată transgender sau transgeneritate) – e o noțiune umbrelă, generalizată într-o măsură oarecare, folosită în cazul transsexualilor, transvestiților, travestiților, crossdresserilor, androginilor. Opozitul termenului transgender este cisgender, referindu-se la persoanele unde identitatea de gen este la fel ca și sexul biologic (majoritatea populației umane este cisgender).

Transsexualitatea – termen medical care denumește starea de incorespundere dintre sexul biologic și cel social, pe de o parte, și identitatea sa gender, pe de altă parte. Această stare de dezacord între între sexul fizic și autoidentificarea inerioară dă naștere unui grav discomfort psihic, numit disforie gender. Acest discomfort e însoțit frecvent de stări depresive profunde, care pot duce la suicid. Transsexualitatea nu e legată însă de nicidecum de o anumită orientare sexuală: transsexualul poate fi persoană heterosexuală, homosexuală sau bisexuală, la fel ca și oricare alt om. La momentul actual, unica metodă de tratament a transsexualității cu rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare e corecția hormonală și chirurgicală a sexului în corespundere cu autoidentificarea gender plus schimbarea actelor și resocializarea în noul rol gender.

Transsexual – persoană care deseori, din fragedă copilărie, își percepe apartenența la sexul opus și adoptă un comportament potrivit cu autoidentificarea sa sexuală. În cazul unor forme pronunțate de transsexualitate, persoanele sunt foarte intenționate în a-și corecta sexul. În situația dată se recurge la corecția hormonală și chirurgicală cu o schimbare unlterioară a actelor ce identifică persoana în vederea adaptării ei sociale în calitate de reprezentant al sexului opus.

Transvestit – sub “paravanul” acestui termen deseori e adunată întreaga lume a transgenderilor, inclusiv și transsexualii. Cuvântul “transvestit” însă mai degrabă se refeă la bărbații (deseori, heterosexuali), fiindcă femeile sunt mai libere în alegerea vestimentației și pot liber să poarte și costume bărbățești, fără jenă față de cei din jur. Transvestiții, spre deseobire de transsexuali, nu-și ignoră și nu caută să scape de esența lor masculină. Pentru ei deghizarea în hainele sexului opus e un mod de a se elibera de încordare psihică sau sexuală. Deghizarea deseori le este necesară doar în timpul uni joc sexual cu partenerul/partenera.

Travesti este interpretarea teatrală a unui rol potrivit unuia dintre cele două sexe de către un reprezentant al celuilalt sex. Similar, expresia în travesti se referă la deghizarea unui individ pentru a juca un rol opus sexului său. Conform DEX-ului, “travestiul este interpretarea unui rol masculin de către o femeie (drag king), respectiv interpretarea unui rol feminin de către un bărbat (drag queen)”.

Crossdresser e un termen cu sens dublu. Unii folosesc acest cuvânt ca și un sinonim modern pentru a desemna identitatea de transvestit, alții fac deosebirea: transvestiții se deghizează, în fond, pentru excitație sexuală, iar crossdresserii – pentru o descărcare psihologică, fără o evidentă excitație sexuală. Desigur, delimitarea este una vagă, iar individul, cu timpul, o poate încălca.

Homofobia este o fobie (aversiune sau teamă patologică) care se manifestă printr-o discriminare sau ură față de persoanele cu o orientare sexuală alta decât cea heterosexuală, în principal față de homosexuali. Homofobia poate fi clasificată drept un tip de xenofobie. Adjectivul asociat este “homophobic”. Homofobia încorporează prejudicată, discriminare, hârțuire și acte violente generate de teamă sau ură. Se întâlnește la nivele personale, instituționale și sociale, și are o legătură strânsă cu transphobia, bifobia și altele.

Transfobia – se referă la o aversiune sau ură față de transsexualitate și de persoane transsexuale sau transgen. Este o formă de discriminare pe baza identității de gen. Ca și rasismul și homofobia, transfobia poate să aibă consecințe nefaste pentru persoana față de care este manifestată. Multe persoane transgen sunt de asemenea afectate de homofobie, din cauza faptului că foarte multi confunda identitatea de gen cu identitatea sexuala (confuzie între categoriile LGBT, între care se încadrează transgenul, și homosexualitate). Transfobia poate să fie directă (insulte sau atacuri fața de persoane transgen) sau indirectă (refuzul de lua măsuri pentru tratementul egal între persoanele transgen și cisgen).

Homofobia internă este o teamă și ură față de propria homosexualitate care se manifestă în mai mulți indivizi care au învâțat ideile negative vizavi de homosexualitatea încă în copilărie. Una dintre formele opresiunii interne este acceptarea miturilor și stereotipurilor despre gay și lesbiene. Cel mai des, dinte cei mai desperați homofobi în toată lumea se întâlnesc homosexualii care trăiesc cu homophobia internă.

Toleranță – provine din latinescul “tolerantia”. Îngăduința, capacitatea unei persoane, a unei comunități, a unui stat a auzi, a înțelege, a accepta și a respecta opiniile sau acțiunile altora.

Autor: Artiom


“Lumea diversității sexuale. Scurt dicționar terminologic”. Chișinău, 2007
“Un ghid de încredere în lumea diversității sexuale”. Vanessa Baird. Chișinău, 2004
Enciclopedia liberă Wikipedia: www.wikipedia.org
http://sait.usc.edu/lgbt/files/LGBT%20Terminology.pdf
http://lgbtcenter.ucdavis.edu/lgbt-education/lgbtqia-glossary