Алтарь Инанны. Короткометражка

Россия, 2012, 14 мин.
Язык: русский
РЕЖИССЕР: Ринат Миннеханов

Когда нет права на ошибку и необходимо сделать выбор: кого принести в жертву на алтарь Инанны?

Алтарь Инанны (altar of Inanna) from River_Starlight on Vimeo.

Pur și simplu, să fii tu însuți

"Ты взяла меня, так сильно и тонко, моя Амазонка..." - Моей Амазонке посвящается

("M-ai luat atât cu atâta putere și atât de delicat, Amazoana mea..." - I se dedică Amazoanei mele) 

În rândurile care se aștern înaintea ta, stimate cititor, îţi voi relata despre una din numeroasele istorii despre acceptarea de sine, e vorba chiar de povestea mea. Crede-mă pe cuvânt, din experiență afirm că e important pentru oricare dintre noi cine n-am fi şi ce n-am face. „Pur şi simplu, să fii tu însuţi” uneori e prea groaznic şi ireversibil, de aceea unii fug de sine înşişi, fug cu lepădare de sine, uneori chiar foarte siguri de ceea ce fac, alteori din ultimile puteri. În cazul fiecăruia procesul are loc în mod diferit, dar ceea ce-i mai trist e că în unele cazuri pentru asta se consumă o viaţă întreagă. 

Viaţa mea a început, ca şi în cazul altora, graţie unui coctail conţinând un amestec din dragoste, întâmplare, scumpii și dragii mei părinţi, mama şi tatăl, nunta lor, natura omului, evoluţia, tot ce există, etc. – nu mă voi adânci în detalii. Mulţi dintre părinţi (şi ai mei nu constituie o excepţie), chiar când încă copilul n-a reuşit să se nască, au aşteptări excepţionale în legătură cu dânsul. 

KOMPOT, sau Cînd oameni sparg tăcerea (2)

Believe it or not, dar KOMPOT-ul a devenit un trend deosebit şi super-popular al acestei veri în "cel mai frumos oraş de pe planetă" - Chişinău. Fiind lansat ca un mix de forme de expresie artistică, comunicare, implicare şi participare, prin care s-au adăugat mesajele video noi la arhiva deschisă ROGVAIV, acesta, în scurt timp, s-a transformat într-un fel de umplutură indispensabilă şi colorat-muzicală a spaţiului public comun, deschis pentru fiecare.

Cam asta e KOMPOT, însă noi am fost atraşi la fel de faptul că acesta a devenit zonă liberă de homofobie. Anume aici, în timpul înregistrării mesajelor anti-discriminare, şi-au declarat, în mod deschis, homosexualitatea câţiva tineri şi câteva tinere. Mai mult ca atât, arhiva ROGVAIV a fost completată şi cu mesajele de neuitat înregistrate de către părinţii şi alte rude ale unor gay din Republica Moldova. 

Я не пропаганда - я человек

В номере от 29 февраля бельцкая газета "СП" посвятила целый разворот тому, как за неделю до этого, 23 февраля, муниципальный Совет принимал решение "Об объявлении муниципия Бельцы зоной поддержки Молдавской православной церкви и недопущении агрессивной пропаганды нетрадиционных сексуальных ориентаций", и какие реакции это вызвало. Проект решения был внесён на рассмотрение представителями Партии коммунистов. За его принятие проголосовали 23 муниципальных советника (все представители ПКРМ) из 35 присутствовавших на заседании. Помимо реакций парламентского адвоката Тудора Лазэра и директора Центра информации "ГЕДЕРДОК-М" Анастасии Даниловой по поводу принятия данного решения в газете были опубликованы два письма: в одном выражалось полное согласие с данной инициативой бельцких муниципальных советников и мысль о том, "что не только в Бельцах, но и по всей республике люди должны подняться в защиту совести, вероисповедания и других моральных ценностей". С содержанием второго письма можно ознакомиться ниже.

Viaţa merge mai departe (emisiune JurnalTV)

Salut, sunt Artiom Zavadovschi, acela pe care, probabil, l-aţi văzut în emisiunea “Viaţa merge mai departe” a lui Cristian Tabără, la Jurnal TV, sâmbăta trecută. Aceasta va fi reluată şi vinerea cea mai apropiată, la ora 11:00. Ce pot zice despre participarea mea propriu-zisă în cadrul emisiunii? De la bun început am crezut că iniţiativa postului Jurnal TV a fost una reuşită, mai ales că scopul acesteia este de a arăta telespectatorilor cât de diversă este societatea moldavă în care trăim cu toţii, şi dincolo de provocările pe care ţi le aduce viaţa, te poţi bucura de ea pe deplin. Unicul moment care m-a deranjat cel mai mult nu a fost faptul că eu urma să apar la ecranele mici cu faţă deschisă (pentru că n-am de ce să mă tem), ci întrebările, uneori, sinistre ale domnului Tabără referitor la fenomenul homosexualităţii şi la gay-ii în general. Oricum, acestea nu m-au supărat deloc, fiindcă îmi dădeam seama că anume astfel de întrebări le avuseră în cap majoritatea telespectatorilor care priveau emisiunea sămbătă seara.

Viaţa merge mai departe: Promo

Sâmbăta, 5 noiembrie, la oerele 18:00, urmăriţi la Jurnal TV istoria unui tânăr gay din Republica Moldova. Artiom Zavadovschi, invitat de moderatorul emisiunii “Viaţa merge mai departe”, Cristian Tabără, le va povesti telespectatorilor ce înseamnă să fii homosexual declarat în ţara noastră. Istoria de coming out a acestuia o puteţi deja citi pe blogul nostru, aici.

Cu siguranţa putem remarca faptul că aceasta este una din primele apariţii la televiziunea autohtonă a persoanei homosexuale declarate cu faţa deschisă.

Lupta pentru normalitate

Duminica, 23 octomrie, postul de televiziune autohton, PublikaTV, în reportajul "Lupta pentru normalitate" a abordat tema homosexualilor în cadrul emisiunii săptămânale "Moldova, ţară de minune".

"Un cuplu homosexual, două femei realizate profesional, ne-au vorbit despre dorinţele lor şi viaţa pe care o duc în ţara în care s-au născut, dar care nu le acceptă", cu astfel de intro prezentătoarea a început emisiunea. De la mine, vreau să adaug că aceasta este una din puţinile încercări ale jurnaliştilor moldoveni de a relata cum stau lucrurile pentru lesbienele şi gay-ii din Republica Moldova în mod echidistant, sau chiar prietenos.

Etapele prin care trec persoanele cărora te destăinui

Atunci când le comunici părinților și prietenilor care este orientarea ta sexuală, ei de asemenea trec prin anumite etape. Considerăm că descrierea lor te vor ajuta să treci mai ușor prin această perioadă de ”ieșire la iveală”:

1. Starea de șoc. Aceasta este prima reacție care are o durată cuprinsă între câteva minute până la câteva luni, în funcție de gradul de pregătire a persoanei respective pentru această noutate. Nu toți părinții trec prin această etapă. Au o stare de șoc în special cei care niciodată nu au avut dubii în privința orientării sexuale a fiului sau fiicei.

2. Negarea. Negarea este o reacție pe care persoanele o folosesc pentru a se apăra de ceva înspăimântător și dureros. Sunt mai multe feluri de negare: indiferența, refuzul de a primi informația, dușmănia etc. Acesta este și rezultatul convingerii persoanelor care cred că homosexualitatea, bisexualitatea sau transsexualitatea sunt boli sau patalogii.

Cum sau când să faci un coming-out?

De ce vrei să faci un coming-out? De ce vrei alții să știe? Nu mai bine să fii liniștit în lumea ta? Poți oare avea o viață împlinită pe ascunziș, să trăiești o viață dublă sau să-ți filtrezi discuțiile, prietenii...?

Coming-out este un pas important în viața fiecărui homosexual, dar care presupune și anumite schimbări, riscuri și mult curaj.

Când te hotărăști să te destăinui cuiva, ai putea să ții cont de unele recomandări:

Ce este un Coming Out?

Vadim, 19 ani: ... Am început să caut cum pot să scap de aceasta cu ajutorul bisericii şi literaturii religioase. Am avut lungi perioade de meditaţie profundă asupra faptului cine sunt, perioade în care am fugit de acasă. La 16 ani, când am mers la şcoala polivalentă, ştiam cine sunt. Era insuportabil să fii într-o clasă plină de băieţi care te suspectează, nu te salută, te înjură, te scuipă şi care te urăsc pentru că eşti altfel. Nu puteam să spun nimănui, nu mă puteam concentra asupra învăţăturii. Mulţi îmi propuneau să facem sex pentru ca să scoată din mine mărturisirea că sunt gay. Apoi am avut o criză nervoasă şi 3 săptămâni nu am mers la şcoală. Aceasta a fost cea mai îngrozitoare perioadă din viaţa mea. Am depăşit acea perioadă datorită comunicării cu alţii care, ca şi mine, se temeau şi se ascundeau. Mi-am dat seama că nu vreau să continui viaţa în frică şi ascunziş. Am înţeles că nu pot schimba orientarea mea sexuală, aceasta fiind o parte integră din mine însumi.

Am 18 ani şi sunt liber în singurătate!

Sunt plictisit ca om, ca gay, ca un simplu băieţel “liber”, recent am ajuns matur, am apucat MAJORATUL de picioare ;), sunt mare la mama, chiar dacă nu ştie de mine.

E ora 23:25, e tîrziu şi e 14 februarie, sărbătoarea celor îndrăgostiţi, “VALENTINES DAY” celor care se iubesc, cu părere de rău, stau şi plîng, pentru cine? Pentru nişte homofobi.. care nici măcar nu au auzit de un parfum, sau de o lamă de ras, nu mai spun de scobitori de urechi (( şi cremuri =)

Sunt epuizat, urăsc cînd sunt pe urma lor, am început să fumez (o fac mai rar), doar din cauza asta, că cel mai bun prieten de-al meu, care şi el întră în categoria celor homofobi, (e frumuşel, îl ador, îl iubesc). Doar că nici nu vrea să mă înţeleagă, sau nici nu încercă să înţeleagă că GAY te naşti, exact GAY-ii se NASC !. el nu ştie de mine.

А вы упрекаете брюнетку? Каминг-аут. Леся

“Упрекать лесбиянку в том, что она лесбиянка – все равно, что упрекать брюнетку в том, что она не блондинка… можно конечно заставить ее перекраситься, но тайное рано или поздно все равно станет явным.”

Именно эти слова из книги “Жизнь в розовом цвете” и привели меня к тому, где я сегодня и сделала таким человеком, каким я позволила себе быть.

Я никогда не задумывалась, о разделении полов, о сексуальной ориентации или о том, что я должна делать и как должна себя вести. Я не задумывалась, но меня заставили окружающие меня люди.

It’s OK to Be Gay, sau Curajul de a fi eu însumi!

De fiecare dată, gătindu-mă a face un următor coming out (numai dacă faptul nu se întâmplă pe neaşteptate), de obicei elaborez toate combinaţiile complicate posibile şi examinez câteva variante de evoluţie a evenimentelor. Învârtesc în gânduri scenarii întregi referitor la faptul cum mărturisirea mea poate derula, aleg cuvintele potrivite, îmi pun mie însumi întrebări, de parc-ar face-o o persoană înaintea căreia eu îmi deschid sufletul şi tot eu răspund la ele. Aceste exerciţii sunt foarte eficiente la început, stimulează încrederea de sine, ajută să ajungi la o anumită coacere.

Dar m-am copt eu greu – 21 de ani, ca şi ruşii, greu am înhămat caii, dar repede m-am pornit. Tot ar fi putut fi altfel, dacă oamenii mei apropiaţi nu ar fi ascuns suspecţiile lor referitor la orientarea mea sexuală şi m-ar fi întrebat direct pe parcursul acestor ani îndelungaţi dacă nu sunt gay. Părerile altora nu m-ar fi interesat nici pe departe, prin urmare, ceea ce actualmente se discută în societatea occidentală ca „hărţuire” sau „bullying”, eu le-am răbdat cu stoicism la şcoala medie şi liceu, neiniţiind cu succes familia în detaliile respective. Însă în cazul de faţă nu e vorba despre asta.

Formular Coming Out

Fiecare persoană este deosebită în felul său. Fiecare este o personalitate și lumea este frumoasă datorită diversității. Este important ca societatea să cunoască personalitatea și că orientarea sexuală este doar o caracteristică pe lângă multe altele. Spune istoria ta și inspiră-ne cu personalitatea ta!

Expune-ți istoria ta fie în formă liberă sau poți să utilitezi formularul coming out. Povestește la general, nu este nevoie să știm viața intimă. Întrebările din formular sunt opționale, astfel poți răspunde selectiv. Poți să descarci formularul: File - Download as - Word și să completezi, după care trimiți la adresa: suntgayinmoldova@gmail.com. Anonimatul este garantat la cererea autorului. Istoria ta o vom posta pe blog-ul www.suntgayinmoldova.blogspot.com.

Viaţa mea de lesbiană în Moldova

Am scris acest articol pentru cei care se simt singuri şi unici în mulţimea de moldoveni heterosexuali şi tradiţionali.

Din prima menţionez, cred cu desăvârşire că aşa m-am născut şi că sexualitatea mea e la fel de naturală ca oricare instinct dobândit de la natură. Contrar anumitor prejudecăţi, nu am fost niciodată abuzată, molestată sexual sau dezamăgită de vreun anume bărbat. Am avut o copilărie normală, într-o familie tradiţională moldovenească. 

Pe parcursul claselor primare îmi petreceam verile la bunica în sat, ironic printre primele surse pe care la citisem despre homosexualitate au fost cărţuliile aduse de iehovişti. Le lăsau bunicii la poartă, neştiind săracii că din cauza războaielor ea rămăsese într-o stare de semialfabetism. Erau cărţi scrise în SUA dar traduse în română, le citeam cu mare interes şi instinctiv ştiam că sunt ridicole şi că distorsionau adevărul, ele mi-au servit drept impuls în găsirea informaţiilor veridice despre acest subiect şi nu numai. 

Чтобы стать самим собой, надо выйти из подполья

В один из погожих зимних дней я встретился с моим хорошим знакомым, который вот уже несколько месяцев работает над содержанием своего блога в Интернете. Роман, а именно так зовут моего приятеля, предложил описать историю моего Coming-outа, которая, по его словам, может оказать помощь тем, кто только начинает проходить этот сложный и весьма болезненный процесс.

Признаюсь, я не сразу согласился, многое останавливало меня от признания в том, что многие годы являлось тайной не только для моего окружения, но и для самых близких мне людей. Я подолгу смотрел на чистый лист бумаги, начинал писать, потом бросал, потом снова начинал. И только на седьмой или десятый раз я решился не вставать из-за стола до тех пор, пока в тексте не появится жирная точка, говорящая о том, что я все, о чем хотел, сказал.

И так, я влюбился. Да, я влюбился в парня. Многим это чувство знакомо с детства. Это, когда "ничего не вижу, ничего не слышу, ничего никому не скажу". Это, когда в твоей голове только он, и только ОН. Это, когда ты не замечаешь никого, но зато всем видно, что происходит с тобой. Тем более, что вскоре мы решили жить вместе – у меня (благо, что жилплощадь позволяла), на виду у моих родителей. И если для окружающих наши отношения какое-то время могли казаться дружескими, то сердце матери обмануть не возможно. То самое сердце, которое чувствует Все, как бы ты не старался это скрыть, спрятать под маской безразличия. Мать прочувствует все, каждый ритм и биение твоего сердца, когда тебе плохо и когда грустно… Сегодня я это точно знаю, ему известно все, даже количество слез, выпавших на нашу долю.

Am trăit un coşmar, dar am învins prin dragoste!

"N-aș putea afirma că am conștientizat propria-mi orientare sexuală din fragedă copilărie. Am crescut ca cel mai obișnuit copil, mă îndrăgosteam de băieți, fiindcă toate fetele se îndrăgosteau de băieți, fiindcă așa trebuia să fie. Eu nici măcar n-aș putea afirma că din copilărie au fost momente când am simțit ceva pentru fete, fiindcă ceea ce simțeam pentru ele numeam prietenie și mă mândream de faptul că pot astfel prieteni, fiind capabilă de sacrificiu și devotament pentru o prietenă dragă. Desigur, am avut multe prietene, cu unele mă împăcam mai bine, cu altele relativ bine, ca și în cazul oricărei fete.

My Coming-Out story: Reul Kornel

"Salut popor moldav!

Din start aş vrea să ştiţi că numele Reul Kornel este defapt unul inventat de mine, pentru că e înţeles faptul că nu oricine dintre noi ar putea să afirme în mod deschis că este gay. Defapt, nu este o problemă, dacă ar accepta-o societatea.

Voi încerca să mă destainui şi eu. Încă din cea mai fragedă copilărie în curtea casei unde locuiam pe atunci, locuia şi o fată de vârsta mea. De mici copii eram mereu împreuna şi mereu făceam fel de fel de şotii şi dureri de cap pentru bieţii noştri părinţi. Sportul nu l-am iubit niciodata şi era o problemă pentru profesorii de educaţie fizică să mă impună să fac ceva, eram principial de tot..

My Coming-Out story: Alexandru

"Waw… 

Plăcut surprins, băieţi. 

Nu ştiu dacă româna mea îmi va permite sa mă expun la fel de frumos ca şi voi, însă voi încerca. 

În copilărie nu aveam solidificate atracţiile faţă de băieţi sau fete. Îi tratam pe toţi la fel. Eram un copil foarte social şi îmi plăcea să vorbesc, să mă joc şi să prietenesc cu toţii. Nu-mi aduc aminte de atracţii deosebite faţă de jocul cu păpuşile sau cu maşinuţele. Îmi plăcea mult să strîng flori. 

Relaţiile cu sportul, erau şi la mine specifice. Făceam şcoala muzicală şi nu prea aveam timp pentru fotbal sau altele, însă cu siguranţă nu mă atrăgeau sporturile „cu mingea”. Acestea îmi trezeau dezgust, din cauza riscului înalt de traumatizare şi nici nu-mi plăcea să fac parte dintr-o turmă, care aleargă după minge. De arte marţiale nici vorbă. La vîrsta de vreo 9 ani, am început să frecventez înotul. Aici şi am avut ocazia să fac cunoştinţă pentru prima oară cu corpul frumos al unui bărbat. Desigur, eram interesat de genitalii. Le priveam la băieţii maturi care făceau duş împreună cu noi. Mai apoi, am început să atrag atenţia la faptul care din ei este mai simpatic şi dacă aş fi fată pe care l-aş alege. Nu vedeam nimic „ne normal” în aceasta. Fetele, totuşi, mă interesau, oricum şi ele. 

My coming-out sau cum am „spart gheaţa”...

"Nici nu ştiu sigur de unde să încep, am multe de spus, încat aş putea devia în confuzii filozofice. Am să încep cu percepţia primită prin educaţie în privinţa a ceea ce înseamnă „gay”. 

Când spun „educaţie” mă refer nu numai la acea educaţie primită în familie, ci şi la acea primită din partea societăţii, mai exact reflectarea subiectului (în cazul de faţă „gay”) în mass media, dar şi părerea celor din imediata aproximitate (gen prietenii, colegi de gradiniţă şi mai tarziu de şcoală, rude şi tot aşa). Am „învăţat” că „gay” înseamnă acele persoane din penitenciare, adesea care se droghează, care sunt bolnavi psihic, care sunt bolnavi de SIDA, care nu au un moral într-ul final. Vă daţi bine seama că din cauza acestei percepţii induse nu mi-am putut „permite” să mă recunosc ca fiind gay decât până în ultimul an de adolescenţă.